"Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul Cel ceresc, am aflat credința cea adevărată... " așa rostesc creștinii ortodocși la sfârșitul Sfintei Liturghii. Ortodoxia este o Biserică a Liturghiei pentru că are în centrul Vieții ei Liturghia.

În timpul Sfintei Liturghii se petrece cea mai mare dintre tainele Bisericii. Este vorba de jerfa Mântuitorului Iisus săvârșită pe Golgota care se prelungește în timp în mod real și concret la fiecare Sf. Liturghie. Deci Sf. Liturghie nu este doar o aducere aminte a jerfei Mântuitorului ci e însăși jertfa care se petrece aici și acum iar pâinea și vinul care se frâng devin Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus, în mod real. Noi atingem pe Hristos la Sf. Liturghie, ne unim cu El, mâncându- L, apoi intră în alcătuirea trupului nostru. Este cea mai intimă apropiere între Dumnezeu și om.

Sfânta Liturghie este pentru un creștin ceea ce este rădăcina pentru un copac. Fără rădăcină copacul se usucă pentru că nu mai are sevă.

Sfânta Liturghie este rădăcina prin care noi primim seva care ne ține în viață, viața de aici și cea veșnică.

În primele secole, creștinii care nu participau la Sf. Liturghie trei duminici la rând pierdeau calitatatea de membru al Bisericii, erau excluși din comunitatea creștină. Iar sfinții Părinți ai Bisericii spun că dacă am cunoaște valoarea și folosul participării la Sf. Liturghie ne-am duce în genunchi până la Biserică.

Părintele Arsenie Papacioc spunea că dacă s-ar deschide cerurile și am putea să vedem cu ochii noștri ce este acolo , nu am vedea nimic în plus față de ceea ce vedem la Sfânta Liturghie, pe Sfânta Masă și în Sfântul Potir.

Așadar Sf. Liturghie poate fi considerată cerul pe pământ.

Pr. Ion Popescu