În istoria de două milenii a creștinismului călătoria și închinarea la Locurile Sfinte a reprezentat o componentă importantă a vieții religioase.
Credința creștină are un caracter activ, militant, este o credință a mișcării pe mai multe dimensiuni, și Dumnezeu iese în întâmpinarea celui ce este pe cale, așa cum i-a ieșit lui Saul pe drumul Damascului sau se alătură așa cum s-a arătat lui Luca și lui Cleopa pe drumul către Emaus.
A merge să te închini la locurile sfinte înseamnă a-ți mărturisi credința, a slăvi pe Dumnezeu, a mulțumi lui Dumnezeu și a primi răspuns la rugăciunile pe care le înălțăm.
Atingerea de moaștele unui sfânt îți dă senzația că ești contemporan cu el, iar ascultarea sfaturilor duhovnicești pe care el ni le-a lăsat ne dă senzația că stă de vorbă cu noi.
Întâlnirea cu moaștele Sfântului Apostol Andrei, din Grecia, este în același timp o întâlnire cu strămoșii noștri, care l-au văzut făcând minuni, l-au ascultat vorbind și au primit învățătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Închinarea la moaștele sfinților tămăduitori de boli, Sf. Nectarie din Insula Eghina, Sf. Ioan Rusul din Insula Evvia, ne ajută să luptăm cu bolile trupești, sau să le acceptăm ca pe o cruce izbăvitoare. O călătorie pe mare în jurul Sfântului Munte Athos ne dă prilejul să cugetăm la rugăciunea neîntreruptă care se practică aici și în același timp să ne bucurăm ochii cu peisajul minunat al acestei "grădini a Maicii Domnului", care seamănă cu o corabie imensă ce plutește pe azurul nesfârșit al Mării Egee.
O altă destinație este Asia Mică, teritoriul fostului Imperiu Bizantin, cel mai mare imperiu creștin din istorie. Este emoționant să te poți reculege la mormântul Sf. Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului sau să meditezi privind vechile cetăți unde s-au ținut Sinoadele Ecumenice. Biserica Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol adăpostește moaștele întregi ale mai multor sfinți și alte odoare sfinte, printre care unul dintre cuiele care a fost bătut în trupul Mântuitorului pe cruce. În Constantinopol, orașul Sf. Constantin cel Mare se află cea mai importantă și măreață biserică a Ortodoxiei, catedrala Sf. Sofia și alte două mănăstiri care își întemeiază existența pe două mari minuni săvârșite de Maica Domnului, minunea legată de Izvorul Tămăduirii și cea legată de Acoperământul Maicii Domnului.
Ajungând pe tărâmul Capadociei, patria atâtor sfinți, rămânem uimiți de frumusețile naturale unice, de orașele subterane care coboară pe 15 niveluri sub pământ, de chiliile sihaștrilor și ale stâlpnicilor, de bisericile săpate în stâncă, care fac să ți se taie respirația admirându-le.
Cel mai important pelerinaj rămâne însă cel făcut în Țara Sfântă, Israelul de astăzi, care poate fi numit pe drept cuvânt pelerinajul sau călătoria vieții. Este o binecuvântare și un dar să poți să te închini în peștera în care S-a născut ca Om Fiul lui Dumnezeu și să ajungi în locurile în care Mântuitorul a făcut atâtea minuni, a tămăduit bolnavi, a înviat morți, a vorbit mulțimilor, lăsându-ne cuvintele care cuprind învățături veșnice. Pe Golgota simți în propriul trup durerile morții pe care le-a îndurat Dumnezeu-Omul, de la ceasul al treilea când a fost pus pe cruce, până la ceasul al nouălea, când Și-a dat duhul rostind : "săvârșitu-s-a". În apropiere este Sfântul Mormânt în care a fost pus Trupul mort și înfășurat în giulgiu al Mântuitorului Iisus. Acum mormântul este gol, pentru că Mântuitorul a înviat, o dovadă grăitoare că și mormintele noastre vor rămâne goale, pentru că toți vom învia, convingere pe care o mărturism și în crez : „astept învierea morților și viața veșnică ce va să fie".
Pentru a înțelege mai bine o călătorie în Țara Sfântă trebuie să începem cu călătoria de fiecare duminică și sărbătoare, spre altarele bisericilor noastre, cu călătoria spre mănăstirile noastre care sunt adevărate școli de instruire religioasă și duhovnicească. Înainte de a pleca trebuie să facem însă o călătorie în interiorul nostru, care se realizează prin spovedanie. În pelerinaj nu trebuie să luăm cu noi invidia, clevetirea, răutatea, dușmănia, gândurile și cuvintele necuviincioase.
Este foarte important să alegem un pelerinaj care se defășoară sub îndrumarea unui preot, iar înainte de plecare să cerem binecuvântarea duhovnicului și dacă se poate a ierarhului locului.
Toată această pregătire ne va ajuta să biruim ispitele care pot să apară și să ne întoarcem cu mult folos, cu bucurie, devenind Hagii, adică sfințiți.
